marți, 4 decembrie 2012

Plansul bebelinei

Bebelina noastra la aproape trei saptamani plange din urmatoarele motive -90% FOAME; 10% colici/gaze.
La inceput era numai foame. Simplu de rezolvat. Stii ca din doua in doua ore trebuie sa prestezi lapte, indiferent de sursa, numai sa se linisteasca bebele. Daar...deja din a doua saptamana se mai schimba lucrurile, plansul este si de colici. Cu toate ca se spune ca apar doar de la o luna incolo..la noi au aparut mai devreme. Manifestarea apare de obicei in a doua parte a zilei, dupa alaptare (indiferent ca este la san sau la biberon).
Cum stii ca bebelusul plange de colici si nu de foame? 
Cel mai simplu este sa-i oferi o suzeta, daca se repede sa suga si-si duce manutele la gura, e clar foame. Daca insa suzeta este scuipata cat colo si oracaiala este puternica, insotita de agitarea picioruselor a mainilor si chirceala ca de crampe...sunt colici. Se poate incerca mai intai inca o 'ragaiala', pus bebe pe umar si ajutat sa scoata aerul din stomac.Veti observa ca desi nu mai elimina nimic, totusi se linisteste. Asta datorita pozitiei verticale si a caldurii mamei/tatalui. Pe langa orice alte remedii farmaceutice, cel mai simplu este sa adormiti bebele in brate tinandu-va palmele pe burtica ei, sau stand cat mai vertical sprijinita de umarul vostru. Daca reuseste sa  adoarma asa, se poate aseza in patut pe o parte, cu o sticluta cu apa calda sprijinita de burtica si foarte bine invelita ca sa-i fie cald. 
Ca remedii de genul picaturi, ceaiuri, etc, noi pana acum am incercat doar Espumisan fara niciun rezultat.   Urmeaza sa incercam Bonisan si masajul cu ulei de sunatoare pe burtica...care am auzit ca 'face minuni'. 
Oricum de colici se pare ca nu scapa nimeni si pana la urma este doar o faza in care aparatul digestiv al micutilor se dezvolta asa ca...sa speram ca trec repede.

vineri, 30 noiembrie 2012

A venit barza! Primele doua saptamani

A venit barza!
Dupa un travaliu de cinci ore micuta noastra si-a facut aparitia la ceas tarziu in noapte, joia trecuta, ...si povestea a inceput.
Dupa cum spune si sotul meu, nimeni si nimic nu te poate pregati cu adevarat pentru ce inseamna sa fii parinte. Amandoi am facut cursuri pregatitoare, am citit, am vazut filmulete de tot felul, am discutat cu alti parinti, am intrat pe forumuri, si asa mai departe..Dar nimic nu se compara cu partea 'practica', si cu momentul cand te vezi in fata omuletului care are atata nevoie de tine.
Pentru mine momentul coplesitor a fost la doua zile dupa nastere, cand mi-au adus-o din nou la alaptat si am realizat ca sunt mama...pana atunci eram atat de coplesita si de epuizata fizic incat nu am lasat sa iasa afara toate emotiile..Dar in acea clipa mi-au dat lacrimile si am plans cateva minute in nestire...nici eu nu stiam de ce.Apoi m-am oprit, mi-am sters lacrimile, am tras aer adanc in piept si mi-am spus: OK. Gata. Incepem. Si cu elan muncitoresc mi-am suflecat manecutele si am schimbat primul scutec, cam stangace dar pana la urma 'practica te face maestru' dupa cum spunea cineva, asa ca ne-am descurcat :)
Mai dificil a fost cu alaptatul, pana cand ne-am obisnuit una cu alta, fiind amandoua incepatoare, iar eu destul de stresata la inceput. Perfectionismul din mine mi-a cam dat de furca, pentru ca ma tot intrebam daca totul este 'asa cum trebuie'. Noroc ca am avut parte de consiliere si incurajari din toate partile, inca de la inceput, altfel cred ca ma descurajam. Tot mi se parea ca nu am lapte (desi aveam dar era acela de inceput cu consistenta apoasa si galbuie), sau ca o sa fie prea dureros, sau ca micuta nu poate sa suga bine, etc. Toata lumea mi-a spus sa stau linistita si sa am RABDARE si cu ea si cu mine...ceea ce e cel mai greu pt ca nu am stat niciodata bine la capitolul asta :)
Au trecut doua saptamani, si iata ca in sfarsit pot sa spun ca am trecut de perioada aceea 'critica' in care oboseala parca nu se mai sfarseste, si temerile la fel. Sper ca am trecut si de faimoasa 'depresie' post-partum - apropos, nu scapa nimeni, si mie mi se parea o tampenie cand am auzit de manifestarile acestei perioade - plans, tristete, nervozitate, etc. Depresie? Cine are timp de depresie? Eu stiu exact ce am de facut! Doar ca sunt epuizata!
Dar ganditi-va - o mama trece prin noua luni de sarcina, apoi printr-un travaliu obositor, apoi prin zile si nopti de nesomn in care tot ce poate face este sa alapteze, sa doarma, sa alapteze, sa  doarma. Bebele vrea laptic la doua ore si asta n-ar fi nimic, dar de cele mai multe ori nici nu se satura pentru ca nu suge eficient si atunci stai si stai si stai cu ea la san cateodata si o ora... Normal ca te apuca depresia..viata asa cum o stiai se masoara acum in ore nu in zile, nu ai timp decat sa mergi la baie sa faci un dus sa mananci ceva si sa picotesti si ...surpriza. Trebuie sa fii din nou treaza.
Daaar. Dragele mele. Nu disperati. Tot ce trebuie sa faceti este sa va organizati foarte foarte bine. Observati comportamentul lui bebe si faceti in asa fel incat sa fiti 'cu un pas inainte'. Sa aveti totul pregatit - si pentru alaptat si pentru schimbat, si toate celelalte.
Ceea ce este clar acum : un singur om nu le poate duce pe toate. Trebuie neaparat ca cineva sa va ajute - noi ne organizam asa: in timpul zilei micuta este alaptata la san dar nu mai mult de 20-30 de minute in total pentru ca pe urma e doar... stat degeaba si molfait in somn ca pe suzeta :) Asa ca se completeaza si cu laptic la biberon (tot de mama, noroc ca s-au inventat pompele de san), bineinteles se ajuta copilul sa ragaie si apoi se pune in patut. Noaptea este hranita doar la biberon cu lapte de mama pentru ca asa putem si controla cat papa, si este si mai eficient - nu mai dureaza cu orele ci intr-un sfert de ora a dat gata biberonul, iar in a doua saptamana deja are perioade de somn mai lungi, adica la patru ore ceea ce e MIRACULOS pentru noi ca putem dormi chiar bine (comparat cu primele zile). Depinde de bebe, a noastra e foarte mancacioasa - pentru care ne felicita toata lumea, inseamna ca ia in greutate si etc...daar...vai de parinti :) Mai in gluma mai in serios...in urmatoarele postari o sa detaliez si concluziile din ultima perioada , pornind de la alaptat si pana la rutina zilnica, baita, colici, etc. Pentru ca 'viata bate filmul'...am vazut in sfarsit pe pielea mea ca una e teoria si alta practica :) Succes tuturor si bebei sanatosi.

luni, 15 octombrie 2012

Ultima luna de sarcina - concluzii

De cand am inceput acest blog multe s-au intamplat... viata noastra parca s-a rearanjat ca sa-i faca loc micutei raze de soare ce urmeaza sa vina pe lume. Nu stiu cum au trecut lunile, dar suntem pe ultima suta de metri, si am simtit nevoia unor concluzii. 
Asadar. Sa incep cu partea frumoasa si usoara. Cel mai emotionant moment pentru mine a fost clipa cand am auzit pentru prima oara bataile inimii bebelusului, la a doua ecografie...A fost cu totul surprinzator si greu de explicat in cuvinte...Am dat telefon atunci celor dragi si eram ametita de bucurie..Apoi au sosit primele miscari, timide, delicate, ca de fluture. Nu stiam sigur ce se intampla desi auzisem tot felul de povesti despre aceasta senzatie... Cu trecerea lunilor miscarile au devenit tot mai sigure...pana cand acum este de-a dreptul un taifun interior :)
Si acum partea 'dificila': pentru mine cel mai greu nu a fost sa ma descurc cu greturile matinale,  interdictiile culinare, oboseala, poftele, sau alte schimbari ale corpului...Cel mai greu mi-a fost cu gestionarea EMOTIILOR. Poate a fost de la hormonii dati peste cap, poate de la alte sensibilitati, nu stiu. Dar mie asta mi-a pus capac, nu altele. Am avut zile cand cele mai mici lucruri ma scoteau din sarite, sau ma intristau, iar cand eram intrebata ce am, singurul raspuns care imi venea in minte era 'I am sad, and mad, I am smad'. Trista si nervoasa, la diferite intensitati. Si pe deasupra, ca sa fie tacamul complet, o senzatie de vulnerabilitate si un instinct de conservare duse la extrem.
Oricat te-ai stradui, relatiile cu sotul, cu parintii, cu prietenii, se schimba. Pentru ca pe toata aceasta perioada fara sa vrei devii egocentrica. Dar nu ca un moft, ci pentru ca pur si simplu ai nevoie de toata grija, atentia si ajutorul celor din jur. Nu ai voie sa te enervezi, nu ai voie sa faci efort fizic, sa pui in cel mai mic pericol sarcina. Si atunci normal ca devii 'pretioasa' ca un bibelou de portelan. Ceea ce nu e intotdeauna usor de inteles din afara.
Cum sa-i explici sotului tau ca ceea ce ar trebui sa faca pentru tine nu se rezuma doar la spalatul vaselor sau datul cu aspiratorul prin casa? Ci ca vrei sa te simti protejata, inteleasa, rasfatata, fara sa fie nevoie sa te justifici? Cum sa-i explici mamei tale , (care desi a trecut prin aceleasi stari, pe multe le-a uitat cu trecerea anilor), ca nu mai poti sa discuti la fel ca alta data despre toate nimicurile care iti pot afecta linistea interioara? Cum poti sa le explici prietenelor ca nu mai poti sa mergi la teatru la film sau la cumparaturi, pentru ca simti nevoia sa stai undeva la caldurica, intr-un culcus de perne, si sa ai la indemana tot ce iti trebuie pentru confortul fizic si psihic? Ca nu mai suporti inghesuiala, oamenii care dau peste tine in supermarket, autobuzele pline, mirosurile de tot felul?
Si in sfarsit, cum sa-ti faci curaj, cand te trezesti in miezul noptii cu mintea plina de ganduri si vise tulburatoare? Cum sa dai un raspuns ferm intrebarilor care par fara raspuns - cum va fi, vom avea bani pentru toate, va fi sanatos copilul, voi fi un parinte bun, cum arata viitorul, etc.
Nu ai cum. Pentru prima oara in viata, nu poti sa controlezi mare lucru, si tot ce poti sa faci este sa respiri adanc, sa mai bei un pahar cu apa, sa iti mai faci o cruce, si sa speri in ce e mai bun.

In ultima luna starile sunt diferite: apare o nevoie compulsiva de 'amenajare a spatiului', de curatenie, de respectare a regulilor 'casnice'. Fiecare lucru care nu sta cum trebuie sau unde trebuie, ma duce pe culmile disperarii. Mai ales cand nu depinde de mine sa remediez situatia, pentru ca ar fi un efort prea mare. Asa ca astept momentul in care pot cere celui de langa mine ajutorul.
Si mai este si acea faimoasa lista care trebuie completata - cu ce mai trebuie cumparat si pregatit pentru bebe, si toti pasii care sunt necesari in momentul 'acela'...cand incepe travaliul. Scenariul se repeta in tot felul de variante..Si oricat as incerca sa pastrez o 'calculata detasare', nu reusesc...
Cam asta deocamdata. In rest toate bune :) Am citit undeva ca pentru gravidute in ultimele luni partea cu amenajarea cuibului le ocupa tot timpul, si chiar asa este. Cel mai frumos este sa decoram camera printesei, petrec multe ore acolo, ma uit la hainute, mai pun un tablouas, mai scutur ceva de praf...si visez cu ochii deschisi la momentul acela magic in care patutul va fi 'locuit'...si parca toate celelalte griji devin mai putin importante.

Ce va doresc mamici, este mult curaj si multa incredere in voi. Astept si eu momentul cand se va 'declansa' acea siguranta de sine,cunoastere, si seninatate care vin sa inlocuiasca brusc toata nelinistea din perioada sarcinii...

miercuri, 8 august 2012

Cu sau fara celule stem

Recoltarea de celule stem la nastere este deja o practica curenta, cunoscuta si luata in calcul si in Romania, de multe dintre mamicile in devenire. Insa utilitatea practica a celulelor stem este inca un subiect la ordinea zilei.
Asadar de ce sa recoltam celule stem la nastere? Ce putem face cu ele? Le vom utiliza vreodata? Sau le vom utiliza pentru orice boala cu care ne vom confrunta in viitor? Multe dintre tinerele familii isi pun astfel de intrebari absolut normale, practice, legate de valoarea celulelor stem recoltate la nastere in practica medicala moderna.
Sunt voci care sustin ca celulele stem ar fi un panaceu universal, sunt si opinii conform carora valoarea celulelor stem ar fi 0! Insa, ca de obicei, adevarul este undeva la mijloc.
Transplantul cu celule stem se foloseste astazi pentru tratarea mai multor tipuri de boli, unele foarte grave, in special boli maligne de sange. 
Celulele stem sunt caramizile de baza ale organismului uman. O noua viata incepe cu fertilizarea ovulului, cand se formeaza o celula ou care este denumita celula stem totipotenta si care are capacitatea de a se diferentia in orice tip de celula umana.
Celulele stem se dosebesc de celelalte prin faptul ca initial sunt celule nespecializate, fara memorie, motiv pentru care sunt denumite si "celule blank". Ele au un mare potential prin faptul ca pot prelua orice specializare este necesara, adica pot deveni orice tip de celula din cele 220 de tipuri de celule din organism.
Celulele stem se impart in doua categorii principale : celule stem embrionare si celule stem adulte. Cele embrionare se gasesc in in primul stadiu de dezvoltare, cel al embrionului din primele 5 zile care contine celule stem angajate in procesul de constructie a tesuturilor si organelor viitorului fat. La adulti celulele stem pot fi gasite in aproape toate organele si tesuturile si reprezinta sursa oricarui adult pentru regenerarea celulelor distruse de boli si alte afectiuni.

Interesul crescut pentru celulele stem a inceput in momentul in care transplantul cu astfel de celule a reusit sa amelioreze sau sa vindece afectiuni incurabile, in special din zona bolilor sangelui si ale afectiunilor maduvei osoase. Desi celulele stem se pot diferentia in orice tip de celula umana, aplicatia practica a transplantului de celule stem se limiteaza la un numar destul de mic de patologii.
Desi sunt cazuri de vindecare completa a unor pacienti cu diferite afectiuni, dupa cateva operatiuni de transplant cu celule stem, parintii trebuie sa stie faptul ca in cele mai multe cazuri medicii folosesc celule stem de la un donator fara legatura de rudenie dar care prezinta o compatibilitate crescuta. 
Pentru ca este o afacere foarte banoasa pentru firmele care se ocupa de recoltare, de foarte multe ori, parintii primesc informatii deficitare, eronate despre posibilitatile de vindecare cu propriile celule stem sau completari cu * la sfarsitul contractului care pot fi usor ratate la lecturarea formularelor de contract.
Recoltarea de celule stem  la nastere se face optional, cu acordul parintilor si reprezinta un fel de " asigurare de sanatate" pentru viitoarele posibile afectiuni ale copilului care pot fi tratate prin transplant cu celule stem. Recoltarea se face in general din sangele placentar din cordonul ombilicar. Probele de sange sunt apoi transportate catre firmele specializate in depozitare si dupa analize specifice care il declara necontaminat este suspus criogenarii in containere cu azot lichid la -197°C. Recoltarea nu prezinta nici un pericol pentru mama sau fat si este posibila pentru orice tip de nastere.

vineri, 3 august 2012

Sustineti produsele romanesti

Dragi parinti, cautand pe site-uri cele mai bune oferte pentru completarea listei de cumparaturi, am descoperit cateva produse fabricate in Romania de o calitate deosebita si care ar trebui mai bine promovate:


joi, 26 iulie 2012

Incarcati-va cu soare!

E bine sa ne ferim de canicula, sa stam cu draperiile trase si cu aerul conditionat pornit, sau cand iesim sa purtam ochelari de soare, palarie, haine albe de in sau bumbac, sa folosim creme cu factor ridicat de protectie, si asa mai departe. Sunt sfaturi foarte bune si sanatoase dar...nu trebuie nici sa exageram cu 'fuga' de soare.
Nu va ascundeti de soare! Absorbtia de vitamina D in oase nu se poate face altfel. Petreceti 15 minute dimineata (de la rasaritul soarelui pana la ora 9 este soarele cel mai 'curat') cu fata,  mainile si picioarele expuse la lumina soarelui. Inspirati si expirati adanc ca si cum ati 'absorbi' lumina. Soarele de dimineata va poate da 'aripi', spre deosebire de soarele sufocant din timpul zilei. Pentru asta trebuie sa va treziti mai devreme...dar merita!

miercuri, 11 iulie 2012

Copiii vostri

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii, de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine,
pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.”

Khalil Gibran

vineri, 1 iunie 2012

Bun venit mamici si tatici !

Daca ai ajuns aici...felicitari! Tocmai ai aflat ca...vine barza!
Te afli la inceputul unei calatorii minunate, si o poveste care 'iti va ocupa tot timpul'!

Asteapta-te sa primesti sfaturi din toate partile. Parinti, bunici, 'experti', te vor bombarda cu indicatii pretioase, despre ce sa faci si ce sa nu faci, ce sa mananci, ce sa cumperi, cum sa iti cresti odorul.
In minte ti se amesteca modele de carucioare, marci de biberoane, instructiuni de alaptare, probleme de sanatate, tot felul de temeri, intr-un cuvant, panica este aproape.
Apar semnele de intrebare. In librarii vei gasi multe carti de specialitate dar majoritatea scrise de americani, si traduse 'cuvant cu cuvant' in limba noastra. Au conditii grafice deosebite si un pret pe masura, dar din pacate nu prea se potrivesc cu realitatea in care traim.
Ai vrea sa apesi un buton si totul sa se clarifice. Internetul e plin de informatii, dar sa recunoastem, e cam...haotic. In plus, sunt si multe 'aberatii' cu care nu merita sa-ti pierzi timpul. Ai nevoie de un loc unde raspunsurile sa fie verificate si usor de gasit,  iar reclamele si ofertele de tot felul sa nu-ti zgarie retina.
Ei bine, e ziua ta norocoasa! Aici nu vei gasi enervantele 'google ads' si nici concursuri sau promotii care sa-ti invadeze ecranul. Nimeni nu o sa-ti 'vanda' un anumit produs, ci o sa primesti cateva optiuni din care poti alege ce ti se potriveste mai bine. Acest blog este creat de o viitoare mamica, ce a intampinat aceleasi dificultati ca si tine in gasirea informatiilor. Dupa multe 'sapaturi' in lumea virtuala, cursuri de puericultura si discutii cu parinti experimentati, am ajuns la concluzia ca aveam nevoie de ceva mult mai simplu si mai bine organizat: un fel de 'agenda', cu toate 'temele' de interes consolidate, unde toate 'dilemele' noilor parinti sa isi poata gasi mai usor rezolvarea.
Ca si un nou nascut, acest blog este in continua crestere, asa ca orice sugestie este binevenita!

Cu drag,
Andreea M.