Dupa un travaliu de cinci ore micuta noastra si-a facut aparitia la ceas tarziu in noapte, joia trecuta, ...si povestea a inceput.
Dupa cum spune si sotul meu, nimeni si nimic nu te poate pregati cu adevarat pentru ce inseamna sa fii parinte. Amandoi am facut cursuri pregatitoare, am citit, am vazut filmulete de tot felul, am discutat cu alti parinti, am intrat pe forumuri, si asa mai departe..Dar nimic nu se compara cu partea 'practica', si cu momentul cand te vezi in fata omuletului care are atata nevoie de tine.
Pentru mine momentul coplesitor a fost la doua zile dupa nastere, cand mi-au adus-o din nou la alaptat si am realizat ca sunt mama...pana atunci eram atat de coplesita si de epuizata fizic incat nu am lasat sa iasa afara toate emotiile..Dar in acea clipa mi-au dat lacrimile si am plans cateva minute in nestire...nici eu nu stiam de ce.Apoi m-am oprit, mi-am sters lacrimile, am tras aer adanc in piept si mi-am spus: OK. Gata. Incepem. Si cu elan muncitoresc mi-am suflecat manecutele si am schimbat primul scutec, cam stangace dar pana la urma 'practica te face maestru' dupa cum spunea cineva, asa ca ne-am descurcat :)
Mai dificil a fost cu alaptatul, pana cand ne-am obisnuit una cu alta, fiind amandoua incepatoare, iar eu destul de stresata la inceput. Perfectionismul din mine mi-a cam dat de furca, pentru ca ma tot intrebam daca totul este 'asa cum trebuie'. Noroc ca am avut parte de consiliere si incurajari din toate partile, inca de la inceput, altfel cred ca ma descurajam. Tot mi se parea ca nu am lapte (desi aveam dar era acela de inceput cu consistenta apoasa si galbuie), sau ca o sa fie prea dureros, sau ca micuta nu poate sa suga bine, etc. Toata lumea mi-a spus sa stau linistita si sa am RABDARE si cu ea si cu mine...ceea ce e cel mai greu pt ca nu am stat niciodata bine la capitolul asta :)
Au trecut doua saptamani, si iata ca in sfarsit pot sa spun ca am trecut de perioada aceea 'critica' in care oboseala parca nu se mai sfarseste, si temerile la fel. Sper ca am trecut si de faimoasa 'depresie' post-partum - apropos, nu scapa nimeni, si mie mi se parea o tampenie cand am auzit de manifestarile acestei perioade - plans, tristete, nervozitate, etc. Depresie? Cine are timp de depresie? Eu stiu exact ce am de facut! Doar ca sunt epuizata!
Dar ganditi-va - o mama trece prin noua luni de sarcina, apoi printr-un travaliu obositor, apoi prin zile si nopti de nesomn in care tot ce poate face este sa alapteze, sa doarma, sa alapteze, sa doarma. Bebele vrea laptic la doua ore si asta n-ar fi nimic, dar de cele mai multe ori nici nu se satura pentru ca nu suge eficient si atunci stai si stai si stai cu ea la san cateodata si o ora... Normal ca te apuca depresia..viata asa cum o stiai se masoara acum in ore nu in zile, nu ai timp decat sa mergi la baie sa faci un dus sa mananci ceva si sa picotesti si ...surpriza. Trebuie sa fii din nou treaza.
Daaar. Dragele mele. Nu disperati. Tot ce trebuie sa faceti este sa va organizati foarte foarte bine. Observati comportamentul lui bebe si faceti in asa fel incat sa fiti 'cu un pas inainte'. Sa aveti totul pregatit - si pentru alaptat si pentru schimbat, si toate celelalte.
Ceea ce este clar acum : un singur om nu le poate duce pe toate. Trebuie neaparat ca cineva sa va ajute - noi ne organizam asa: in timpul zilei micuta este alaptata la san dar nu mai mult de 20-30 de minute in total pentru ca pe urma e doar... stat degeaba si molfait in somn ca pe suzeta :) Asa ca se completeaza si cu laptic la biberon (tot de mama, noroc ca s-au inventat pompele de san), bineinteles se ajuta copilul sa ragaie si apoi se pune in patut. Noaptea este hranita doar la biberon cu lapte de mama pentru ca asa putem si controla cat papa, si este si mai eficient - nu mai dureaza cu orele ci intr-un sfert de ora a dat gata biberonul, iar in a doua saptamana deja are perioade de somn mai lungi, adica la patru ore ceea ce e MIRACULOS pentru noi ca putem dormi chiar bine (comparat cu primele zile). Depinde de bebe, a noastra e foarte mancacioasa - pentru care ne felicita toata lumea, inseamna ca ia in greutate si etc...daar...vai de parinti :) Mai in gluma mai in serios...in urmatoarele postari o sa detaliez si concluziile din ultima perioada , pornind de la alaptat si pana la rutina zilnica, baita, colici, etc. Pentru ca 'viata bate filmul'...am vazut in sfarsit pe pielea mea ca una e teoria si alta practica :) Succes tuturor si bebei sanatosi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu