Cum sa ai un copil cuminte

Se spune ca 'nimeni n-a vazut baba frumoasa si copil cuminte', iar daca ai un copil cuminte 'ai avut noroc', nimic mai mult . Insa lucrurile nu stau chiar asa. Cumintenia copilului este direct proportionala cu influenta parintelui, dupa cum voi explica mai departe.

Dar pana la urma cum este un copil cuminte? Eu as spune asa: un copil care nu plange decat daca-l doare ceva, un copil care stie ce inseamna 'acum e timpul de joaca', 'acum e timpul de somn', 'acum e timpul de mancare', un copil care nu musca, nu scuipa, nu loveste alti copii, nu se pune pe urlat daca nu i se fac toate poftele, si asa mai departe.

 Dar in primul rand un copil cuminte este un copil FERICIT. Nu poti avea un copil cuminte daca tot ce faci este sa-l privezi de dragostea ta, sa il pui intr-un colt si sa-l lasi in 'lumea lui', daca nu intelegi motivele pentru care plange si privesti reactiile lui superficial, 'ca asa-s copiii'. Un copil trebuie sa se simta IUBIT. Din prima clipa. Chiar si atunci cand i se spune 'Nu, nu ai voie'. Chiar si atunci cand ramane singur. Un copil fericit nu are motive sa planga pentru a-ti atrage atentia. Aici este eroarea cea mare, greseala pe care multi parinti o fac, trecand dintr-o extrema in cealalta, de la imbratisari la pedepse, de la rasfat la interdictii. Procedand astfel nu faceti decat sa-l nedumeriti si mai mult. Nu va mai intelege nimic...va trai intr-o confuzie totala. Evitati extremele.

In al doilea rand este vorba de modul in care o fiinta umana creste si se dezvolta, asimiland informatiile. Este nevoie de cel putin zece repetitii pentru ca o anumita obisnuinta sa-i intre in reflex. Rutina devine esentiala in primii ani de viata. Este modul prin care copilul se va simti in siguranta, anticipand ce urmeaza, atunci cand i se creeaza anumite asteptari. Pastrati o rutina zilnica. Aceeasi ora de trezire, aceleasi ore de masa, aceleasi ore de somn. Parintii sunt cei ce trebuie sa ghideze copilul, nu invers. Oricat de dificil ar parea la inceput, este cea mai buna metoda de a creste un copil cuminte, si o buna organizare va ajuta si pe voi.
Dupa primele trei luni, cand inca 'domneste haosul' si alaptarea este la cerere, si parintii nu au parte de somn, sarind la cea mai mica tresarire a copilului,este esential sa faceti treptat trecerea la un program de masa.
Exista anumite calcule ce se fac in functie de greutatea copilului la nastere si luna de viata, ritmul de crestere, etc, astfel incat cu ajutorul unui pediatru sa puteti ajunge la cantitatea optima de lapte pe zi, la un interval de 4 ore.
Fara un program riguros de masa va fi foarte dificil sa pastrati acea rutina care sa va dea si timp si liniste si energie pentru o noua zi, atat voua cat si celui mic.Scopul pana la urma este cresterea armonioasa a copilului, iar intr-un mediu haotic , cand parintii sunt vesnic obositi si stresati, aceasta dezvoltare va fi clar afectata.

Consecventa- este important ca toata lumea ce intra in contact cu copilul sa respecte aceleasi reguli. Daca mama spune Nu, si tata spune Da, va fi imposibil pentru copil sa mai inteleaga ceva. Degeaba incercati sa faceti educatie copilului daca nu e toata lumea din casa pe aceeasi lungime de unda. Educatia trebuie sa inceapa in primul rand cu adultii - faceti o 'masa rotunda' si discutati cu bona, cu bunicii,etc. Ce 'avem voie' si ce nu. Ce-i dam sa manance si ce nu, ce este bun pentru copil si ce nu, de la jucarii si obiecte, la muzica sau desene animate, dupa caz.

Agitatia copilului - De cele mai multe ori, parintii confunda un copil agitat cu un copil care 'nu e cuminte'. Agitatia unui copil are anumite cauze ce pot fi evitate. Nimeni nu are un copil agitat din 'nimic', pentru ca 'asa s-a nascut', sau pentru ca in timpul sarcinii a baut mama cafea, sau alte asemenea aberatii.

Un copil este agitat pentru ca : are o problema de sanatate, doarme prea putin, primeste alimente ce contin zahar, priveste prea mult televizor, are prea multe jucarii zgomotoase, este obosit, parintii sunt agitati, este prea mare zgomot in casa (certuri, tipete, ton ridicat in mod frecvent, televizorul dat prea tare, etc).
Asadar eliminati cauzele ce duc la agitarea copilului si veti vedea diferenta - pastrati un ton de comunicare constant, ferm pentru interdictii, dar calm, nu tipati si nu va agitati inutil in jurul copilului pentru ca-i veti transmite starea.

Toti cei ce ne-au calcat pragul de cand o avem pe Ana, si o vad in elementul ei, se mira "Cum de nu face nazuri cand e timpul mesei si mananca fara sa imprastie mancarea prin toata casa, in mai putin de 30 de minute? Cum de o puneti in pat la ora fixa si-i spuneti  doar 'culca-te' , si se intinde pe burtica iar cand ati inchis usa deja i se inchid ochii? Cum de are rabdare sa se joace in tarcul ei cu jucariile preferate fara sa planga ca nu e luata in brate? Cum de nu face scandal cand sunt musafiri si mami si tati au si alte treburi si nu-i dau atata atentie?" "Ati avut noroc de un copil cuminte", mai spun. Insa ceea ce nu vad ei este munca din spate. Nu e usor sa ai un copil cuminte si nu are nimic de-a face cu norocul sau cu genetica. E mult de munca in primul rand cu tine insuti ca parinte. Nu e vorba de pedepse sau restrictii, nu ne-am traumatizat copilul, nu am tipat la ea, nu am pus-o la colt sa se 'invete minte', nici pomeneala de asa ceva. Si tendinte de rasfat si nebunii a avut si ea si are din ce in ce mai frecvent pe masura ce creste si i se dezvolta personalitatea...Dar nu ne-am pierdut cu firea si nici nu am luat-o imediat in brate la cea mai mica izbucnire, ca sa nu mai planga . Ci am incercat sa pastram aceleasi reguli si aceeasi rutina ca si pana acum. Si sunt reguli pe care toata lumea le respecta, nu doar unul dintre noi.

Nu va descurajati. Daca o metoda nu a functionat din prima, 'try and try again'. Cereti sfaturile unui pediatru sau unui psiholog, sau de ce nu, al unor parinti mai experimentati (atata timp cat rezultatele sunt notabile).
Mult succes si copii cuminti si fericiti tuturor!