Dragi mamici si tatici, 'la cererea publicului' voi prezenta cateva trucuri pentru a va ajuta sa schimbați puțin obiceiurile micuților voștri. Așadar...
Cel mai frecvent scenariu este : copilul accepta diversificarea dar dupa 12 luni devine din ce in ce mai mofturos, isi pierde 'rabdarea' si refuza mancarea pe care obișnuiam sa i-o dam.Care poate fi cauza?
Sa o luam logic. Încercați sa va răspundeti la următoarele întrebări:
Ce s-a schimbat in ultimul timp?
Are destui dintisori incat sa poată mesteca si bucățele?
Care este programul zilnic de masa? Cate ore trec intre mese?
Mananca doar cu televizor, jucarii, distracție?
Mai primeste si alte 'bunatati' intre mese?
Cine sunt cei care-i dau de mancare? Procedeaza diferit?
Care sunt rețetele, ce 'meniu' avem pt a stimula gustul copilului?
Sa o luam logic. Încercați sa va răspundeti la următoarele întrebări:
Ce s-a schimbat in ultimul timp?
Are destui dintisori incat sa poată mesteca si bucățele?
Care este programul zilnic de masa? Cate ore trec intre mese?
Mananca doar cu televizor, jucarii, distracție?
Mai primeste si alte 'bunatati' intre mese?
Cine sunt cei care-i dau de mancare? Procedeaza diferit?
Care sunt rețetele, ce 'meniu' avem pt a stimula gustul copilului?
Problema poate veni din mai multe direcții.
In primul rând asigurați-va ca exista destul timp intre mese pt ca micuțului sa i se faca foame. Ajustati cantitatea si consistenta mancarii in funcție de asta. Ideal intre mese sa treaca 3-4 ore. Cresteti progresiv cantitatea dar si consistenta astfel incat dupa un an sa puteti depasi faza piureurilor atat de ' plictisitoare'. Copilul trebuie sa se deprinda cu muscatul, mestecatul, si rontaitul, cu gustul mai sarat, mai acrisor, mai dulceag. Dar din surse naturale, neprocesate.
Atenție mare la pâine care este perceputa ca fiind dulce, si care 'umfla' stomacul si da o falsa senzatie de sațietate, fara sa aduca aportul de nutrienti necesari. Evitați si dulciurile intre mese, indulcirea ceaiurilor, sucurile din comerț, ciocolata in special. Chiar in cantități foarte mici ele dauneaza atat pe termen scurt cat si pe termen lung!
Încercați sa respectați același program in fiecare zi, sa fie ore fixe de masă.
Implicați copilul in pregatirea mesei. Uite cum face mami papa: sa fie cat mai plăcut momentul. Luati cateva ingrediente deja preparate si amestecați-le in fața lui, luați împreună bolul si lingurița, așezați masa pentru 'oamenii mari', etc.
Evitați televizorul in timpul mesei, pentru că asta-i va diminua concentrarea pe ce are de făcut, mai ales dacă i-am dat deja lingurița in mâna sa pape singur.
Nu neglijati aspectul mancarii, diversitatea -incercați sistemul 'oriental' - mai multe culori, mai multa varietate, mai multe 'feluri' - cate puțin din fiecare, din care sa aleaga si sa guste, in special la masa de prânz.
Puteți adăuga puțina sare si putin ulei de măsline. Nu ocoliți frunzele plantelor aromatice, de preferat proaspete - busuioc, pătrunjel, tăiate marunt. Lăsați-l pe el sa le presare si sa le amestece, etc.
Este normal ca si un copil sa se plictiseasca la un moment dat de acelasi gust, asa cum si noi ne-am plictisi dacă am manca de o suta de ori același fel de mancare. Insa nu mergeți nici pana la condimentarea excesiva sau sosuri pe care adultii le consuma de obicei.
Niciodată nu le dati mezeluri! In niciun caz McDonald's!!! Toate acestea conțin potentiatori de arome si chimicale care 'pacalesc' creierul, si dau dependență! Dacă noi, adulții, stim sa ne oprim si sa ne controlăm 'poftele', copiii nu au acest exercițiu si le va fi foarte greu sa accepte ulterior orice altceva mai puțin 'intens'. Fiți foarte atenți la aceste 'capcane'.
Persoana care le da sa mănânce trebuie sa adopte acelasi comportament ca si parintii, lămuriti mai întâi aceasta problema. Dacă mami a stabilit deja un program si niște reguli de 'buna purtare' la masa, si apoi vine bona sau bunica si procedează cu totul altfel, copilul nu va mai ști ce sa creadă, sau va adopta stilul care-i da cea mai mare libertate, unde se distrează cel mai mult. De aici nazurile, poftele, răsfățul, aruncatul mâncării, etc.
Cu cat creste, tratați copilul ca pe un om matur, puneți-l la masă cu voi, dați-i exemplu cum se mănâncă, dar faceți in același timp diferența intre mâncarea voastra și mancarea lui -nu toți mancam același lucru, fiecare mananca ce e mai bun pentru el.
Durata - In mod normal o masă nu ar trebui sa dureze mai mult de 30, 40 de minute. Cantitatea nu justifică o perioadă mai mare. Masa nu trebuie sa se transforme in joaca. Faceți diferența intre cele doua. Suntem la masă si mancam. De jucat ne jucam dupa ce ne-am ridicat de la masă.
In cazul in care cel mic refuza cu desăvârșire orice propunere, orice fel de mancare, si am eliminat orice alt motiv, faceți si un control la pediatru, lipsa poftei de mancare poate avea si alte cauze : enterocolita, dureri gingivale, dureri in gât, etc.
Dar nu va îngrijorați, de cele mai multe ori sunt doar obiceiuri ce pot fi schimbate :-)
In primul rând asigurați-va ca exista destul timp intre mese pt ca micuțului sa i se faca foame. Ajustati cantitatea si consistenta mancarii in funcție de asta. Ideal intre mese sa treaca 3-4 ore. Cresteti progresiv cantitatea dar si consistenta astfel incat dupa un an sa puteti depasi faza piureurilor atat de ' plictisitoare'. Copilul trebuie sa se deprinda cu muscatul, mestecatul, si rontaitul, cu gustul mai sarat, mai acrisor, mai dulceag. Dar din surse naturale, neprocesate.
Atenție mare la pâine care este perceputa ca fiind dulce, si care 'umfla' stomacul si da o falsa senzatie de sațietate, fara sa aduca aportul de nutrienti necesari. Evitați si dulciurile intre mese, indulcirea ceaiurilor, sucurile din comerț, ciocolata in special. Chiar in cantități foarte mici ele dauneaza atat pe termen scurt cat si pe termen lung!
Încercați sa respectați același program in fiecare zi, sa fie ore fixe de masă.
Implicați copilul in pregatirea mesei. Uite cum face mami papa: sa fie cat mai plăcut momentul. Luati cateva ingrediente deja preparate si amestecați-le in fața lui, luați împreună bolul si lingurița, așezați masa pentru 'oamenii mari', etc.
Evitați televizorul in timpul mesei, pentru că asta-i va diminua concentrarea pe ce are de făcut, mai ales dacă i-am dat deja lingurița in mâna sa pape singur.
Nu neglijati aspectul mancarii, diversitatea -incercați sistemul 'oriental' - mai multe culori, mai multa varietate, mai multe 'feluri' - cate puțin din fiecare, din care sa aleaga si sa guste, in special la masa de prânz.
Puteți adăuga puțina sare si putin ulei de măsline. Nu ocoliți frunzele plantelor aromatice, de preferat proaspete - busuioc, pătrunjel, tăiate marunt. Lăsați-l pe el sa le presare si sa le amestece, etc.
Este normal ca si un copil sa se plictiseasca la un moment dat de acelasi gust, asa cum si noi ne-am plictisi dacă am manca de o suta de ori același fel de mancare. Insa nu mergeți nici pana la condimentarea excesiva sau sosuri pe care adultii le consuma de obicei.
Niciodată nu le dati mezeluri! In niciun caz McDonald's!!! Toate acestea conțin potentiatori de arome si chimicale care 'pacalesc' creierul, si dau dependență! Dacă noi, adulții, stim sa ne oprim si sa ne controlăm 'poftele', copiii nu au acest exercițiu si le va fi foarte greu sa accepte ulterior orice altceva mai puțin 'intens'. Fiți foarte atenți la aceste 'capcane'.
Persoana care le da sa mănânce trebuie sa adopte acelasi comportament ca si parintii, lămuriti mai întâi aceasta problema. Dacă mami a stabilit deja un program si niște reguli de 'buna purtare' la masa, si apoi vine bona sau bunica si procedează cu totul altfel, copilul nu va mai ști ce sa creadă, sau va adopta stilul care-i da cea mai mare libertate, unde se distrează cel mai mult. De aici nazurile, poftele, răsfățul, aruncatul mâncării, etc.
Cu cat creste, tratați copilul ca pe un om matur, puneți-l la masă cu voi, dați-i exemplu cum se mănâncă, dar faceți in același timp diferența intre mâncarea voastra și mancarea lui -nu toți mancam același lucru, fiecare mananca ce e mai bun pentru el.
Durata - In mod normal o masă nu ar trebui sa dureze mai mult de 30, 40 de minute. Cantitatea nu justifică o perioadă mai mare. Masa nu trebuie sa se transforme in joaca. Faceți diferența intre cele doua. Suntem la masă si mancam. De jucat ne jucam dupa ce ne-am ridicat de la masă.
In cazul in care cel mic refuza cu desăvârșire orice propunere, orice fel de mancare, si am eliminat orice alt motiv, faceți si un control la pediatru, lipsa poftei de mancare poate avea si alte cauze : enterocolita, dureri gingivale, dureri in gât, etc.
Dar nu va îngrijorați, de cele mai multe ori sunt doar obiceiuri ce pot fi schimbate :-)
