http://www.forbes.com/sites/stevensalzberg/2014/12/30/can-a-3-day-fast-reset-your-immune-system/
Poate nu ar trebui sa ne panicam atunci cand ne piere pofta de mancare, sau cand micutii nostri sunt bolnaviori si mananca mai putin. Se pare ca exista un motiv foarte bun. Acest studiu arata ca oprirea 'alimentarii' cauzeaza un fel de 'resetare' a sistemului imunitar. (Atentie, hidratarea este pe primul loc -ceai, nu apa- si perioada de reducere a hranei nu ar trebui sa depaseasca 3 zile)
joi, 30 aprilie 2015
marți, 21 aprilie 2015
Primavara inmuguresc microbii
Vine vine primavara...cu microbi in toata tara.
Dupa multe vizite la pediatru, picaturi siropuri inhalatii si asa mai departe, am aflat si eu ceva foarte interesant, in urma unui consult la un specialist ORL : ca nu ar trebui pusi copiii mici sa sufle mucisorii tare in batista, pentru ca o parte-i sufla, o parte-i imping pe canalul care leaga nasul de urechea medie (trompa lui Eustachio), fapt ce poate cauza otite. Cazurile de otita sunt mai frecvente la copiii mici (pana la 6 ani) tocmai pentru ca, la ei, trompa lui Eustachio este mai scurta si mai ingusta, dispusa orizontal, nu oblic ca la adulti. Si eu care eram atat de mandra ca am invatat copila sa sufle nasucul!. Asadar, ramaneti la batista bebelusului (acel dispozitiv atasat la aspirator). Este cea mai indicata metoda pentru a scoate toate secretiile copilului, chiar si la o varsta mai mare.
Dupa multe vizite la pediatru, picaturi siropuri inhalatii si asa mai departe, am aflat si eu ceva foarte interesant, in urma unui consult la un specialist ORL : ca nu ar trebui pusi copiii mici sa sufle mucisorii tare in batista, pentru ca o parte-i sufla, o parte-i imping pe canalul care leaga nasul de urechea medie (trompa lui Eustachio), fapt ce poate cauza otite. Cazurile de otita sunt mai frecvente la copiii mici (pana la 6 ani) tocmai pentru ca, la ei, trompa lui Eustachio este mai scurta si mai ingusta, dispusa orizontal, nu oblic ca la adulti. Si eu care eram atat de mandra ca am invatat copila sa sufle nasucul!. Asadar, ramaneti la batista bebelusului (acel dispozitiv atasat la aspirator). Este cea mai indicata metoda pentru a scoate toate secretiile copilului, chiar si la o varsta mai mare.
joi, 2 aprilie 2015
Gradi time
Acasa sau la gradinita? Pentru a lua o decizie atat de importanta sunt multe de luat in calcul. Sa le luam pe rand.
1. Care sunt criteriile pt a da copilul la gradinita?
2. De stat sau particulara? (costuri, locatie, reputatia gradinitei)
3.Lista de cumparaturi (imbracaminte, obiecte necesare)
4.Adaptarea copilului la noul mediu si noul program
5. Vaccinari, imunizari & planul "B" -ce facem daca se imbolnaveste copilul
Asadar.
1. De ce/cand sa alegem gradinita? Cele mai multe familii aleg gradinita din lipsa de alte optiuni (bunicii nu sunt in acelasi oras sau lucreaza, nu au gasit bona, etc). Pe scurt, dam copilul la gradinita pentru ca nu avem cu cine sa-l lasam.
In general varsta la care se recomanda intrarea in colectivitate, este 3-4 ani. Mai devreme de 3 ani riscul imbolnavirilor este mai mare. E de preferat copilul sa fie mai 'inzdravenit', mai independent, mai putin fragil. Este de asemenea varsta la care deja vorbeste si iti poate 'povesti' ce i s-a intamplat in cursul zilei, iti poate spune ce-l doare, ce-l deranjeaza, etc.
Dar mai este un criteriu la care putini se gandesc. Pragul de dezvoltare psihologica. La aceasta varsta creierasul lor este ca un buretel care asimileaza aproape instantaneu orice informatie primita. Este varsta la care se invata limbile straine concomitent cu limba materna, si se pun 'bazele' educatiei scolare de mai tarziu. Generatiile anilor 2010 sunt mult mai precoce si au un ritm de dezvoltare accelerat. Sunt generatiile 'cu tableta in brate', care au nevoie de noi stimuli si noi jocuri, care nu mai au rabdare 'ca pe vremuri' sa stea pe jos cu doua papusi sa se joace cu orele.
In special pentru copiii care nu au alti frati cu care sa se joace, integrarea in colectivitate, socializarea, sunt extrem de importante pentru dezvoltarea ulterioara. Copiii care sunt dati la gradinita au abilitati de comunicare, fac asocieri de idei si sunt mai 'dezghetati' decat copiii care sunt crescuti acasa. Ei invata sa imparta jucariile cu alti copii, sa se joace in grup, sa interactioneze, sa respecte 'regulile jocului', si asa mai departe.
Pana aici toate bune si frumoase. Din pacate exista si o parte mai putin placuta, si anume expunerea copilului la flora microbiana a altor copii, fapt ce duce la imbolnaviri. Chiar daca toate celelalte conditii sunt indeplinite, exista o foarte mare probabilitate ca la o varsta atat de frageda, copilul sa se imbolnaveasca in primele saptamani (asta fara sa luam in calcul bolile copilariei, ci cele de sezon).
Este o decizie pe care sa o luati dupa ce ati cantarit bine si avantajele si dezavantajele.
Personal nu consider ca e nevoie de gradinita daca o bona se descurca bine cu copilul si urmeaza instructiunile parintilor, macar pana la 3 ani. Dar este alegerea voastra.
Pana aici toate bune si frumoase. Din pacate exista si o parte mai putin placuta, si anume expunerea copilului la flora microbiana a altor copii, fapt ce duce la imbolnaviri. Chiar daca toate celelalte conditii sunt indeplinite, exista o foarte mare probabilitate ca la o varsta atat de frageda, copilul sa se imbolnaveasca in primele saptamani (asta fara sa luam in calcul bolile copilariei, ci cele de sezon).
Este o decizie pe care sa o luati dupa ce ati cantarit bine si avantajele si dezavantajele.
Personal nu consider ca e nevoie de gradinita daca o bona se descurca bine cu copilul si urmeaza instructiunile parintilor, macar pana la 3 ani. Dar este alegerea voastra.
2. De stat sau particulara?
Recomandarea mea (si a multor parinti) este sa dati copilul la particulara daca va permiteti.
De preferat o gradinita acreditata de stat, cat mai aproape de casa. La cate povesti am auzit despre conditiile din gradinitele de stat, as face orice efort pentru a evita aceasta varianta.
Cand alegeti gradinita este foarte important personalul care se ocupa de copii. Nu va uitati doar la cladire si cum arata gradinita. Vorbiti cu directoarea, cu educatoarea, informati-va despre program si ce activitati vor face. Intrebati alti parinti care au copiii la aceeasi gradinita daca sunt multumiti.
Inca ceva important. Nu cautati perfectiunea. Stiu ca e greu, dar nimeni, absolut nimeni din lumea asta nu va putea avea grija de copilul vostru asa cum o face mami sau tati. De multe ori nu este vorba despre rea intentie sau lipsa de interes din partea educatoarelor, ci de anumite limitari date de spatiu, program, cati copii sunt in grupa, etc. Trebuie sa intelegeti ca nu i se poate da atentia cu care este obisnuit acasa. Nu cereti imposibilul. Concentrati-va pe ce este important:
- daca se face triaj dimineata,sa nu se accepte copii bolnavi
- cat de sanatoasa este mancarea (daca tot o platiti)
- cati copii sunt in grupa (cu cat mai putini cu atat copilul va primi mai multa atentie)
- conditiile sanitare - cum arata baile, cum sunt ingrijiti copiii, etc.
- cum se procedeaza pentru a corecta un comportament agresiv sau distructiv al copiilor?
- care sunt activitatile creative din program?
- se scot copiii la plimbare si joaca in aer liber? (de preferat in curtea gradinitei)
3. Lista de cumparaturi.
-Ghiozdanel (cat mai usor, cu multe buzunare)
- Pampersi (daca nu face inca la olita), creme
- Un schimb de haine de joaca (pentru afara)
- o pijama
- sosete
- incaltaminte de interior (cat mai usoara, din material textil sau sandalute)
- cana cu pai pt apa
- jucaria preferata (pt somn)
4. Cum putem face cat mai usoara tranzitia catre programul gradinitei?
Ca sa nu sufere foarte mult si sa nu fie socul prea mare, incepeti treptat sa-i povestiti despre gradinita, sa faceti mici jocuri despre mersul la gradinita, despre activitatile care se desfasoara acolo (cautati pe youtube copii care canta sau danseaza in grup sau desene pe aceasta tema).
Puteti sa faceti ghiozdanelul impreuna, pregatindu-va pentru moment, si fiti cat mai entuziasti cu putinta, chiar daca pe dinauntru sunteti de-a dreptul panicati :) Copilul trebuie sa simta ca totul este ok, ca va fi distractiv, ca mami si tati fac asta pentru binele lui si nu il vor parasi, ca este in siguranta.
In primele zile puteti sa-l lasati mai putine ore si sa il luati din ce in ce mai tarziu, sau puteti discuta cu directoarea sau educatoarea un program in care sa participati ocazional la activitatile desfasurate la gradinita sau sa puteti vizita copilul in anumite zile sau anumite ore (se mai practica si ziua portilor deschise).
Spuneti-i pe drum spre gradinita, si la momentul in care il lasati in grija educatoarei ca mami si tati se duc la serviciu dar se vor intoarce diseara si ca pana atunci el se va juca impreuna cu alti copii, si seara mami va veni sa-l ia acasa, etc.
In prima saptamana va fi foarte greu pentru voi in primul rand pentru ca va plange mai mult ca sigur si nu va intelege prea bine de ce este lasat acolo, dar in timp se va obisnui.
Lasati de asemenea o lista pentru educatoare cu cele mai importante aspecte legate de copil, cum ar fi: ce alimente trebuie evitate, ce obiceiuri nu trebuie incurajate, preferintele copilului, cum trebuie ingrijit in anumite situatii, orice altceva considerati important si necesar.
Noi am mai adaugat si un carnetel in care educatoarea sa noteze cat a dormit si cat a mancat.
5. Planul B - ce facem daca se imbolnaveste?
Desigur, este mai bine sa prevenim decat sa tratam.
Noi am fost de parere ca este mai bine sa vaccinam copilul macar pentru cele mai 'agresive' boli.
In vederea inscrierii la gradinita, se cere completarea unei fise medicale, in care trebuie mentionate imunizarile(vaccinarile):
Desigur, este mai bine sa prevenim decat sa tratam.
Noi am fost de parere ca este mai bine sa vaccinam copilul macar pentru cele mai 'agresive' boli.
In vederea inscrierii la gradinita, se cere completarea unei fise medicale, in care trebuie mentionate imunizarile(vaccinarile):
Mai exista o metoda mai putin cunoscuta, prin care copilul poate fi pregatit pentru intrarea in colectivitate, o imunizare prealabila pe termen lung (dureaza 6 luni tratamentul) cu Ribomunyl.
Dar chiar cu toate vaccinarile si imunizarile,tot este posibil sa se imbolnaveasca, si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta eventualitate. Un copil care inca nu a fost expus la o mare varietate de microbi, odata intrat in colectivitate se poate molipsi cu urmatoarele : guturai/faringita/enterocolita/infectii stafilococice .
Dar chiar cu toate vaccinarile si imunizarile,tot este posibil sa se imbolnaveasca, si trebuie sa va pregatiti pentru aceasta eventualitate. Un copil care inca nu a fost expus la o mare varietate de microbi, odata intrat in colectivitate se poate molipsi cu urmatoarele : guturai/faringita/enterocolita/infectii stafilococice .
In aceste cazuri copilul va trebui sa stea acasa pana se face bine, primind tratamentul adecvat.
La sfarsitul perioadei critice va primi un aviz epidemiologic de la pediatru in care se va mentiona daca este apt de a fi dus la gradinita si a intra in contact cu alti copii.
Ar fi bine sa va ganditi de pe acum cel putin pentru prima luna cu cine ati putea sa lasati copilul in caz ca nu poate merge la gradinita - bunici, bona, daca va puteti lua liber sau daca puteti lucra de acasa.
Ar fi bine sa va ganditi de pe acum cel putin pentru prima luna cu cine ati putea sa lasati copilul in caz ca nu poate merge la gradinita - bunici, bona, daca va puteti lua liber sau daca puteti lucra de acasa.
Fiti atenti si la activitatile optionale si informati-va bine in legatura cu toate detaliile - excursii, alte activitati in aer liber, si asa mai departe. Nu e cazul sa expuneti un copil foarte mic la toate activitatile posibile, dar e bine sa se faca totul treptat.
Mult succes, copii sanatosi si fericiti si zile insorite :)
duminică, 14 decembrie 2014
Ajutor pentru parintii care au copii 'mofturosi'
Dragi mamici si tatici, 'la cererea publicului' voi prezenta cateva trucuri pentru a va ajuta sa schimbați puțin obiceiurile micuților voștri. Așadar...
Cel mai frecvent scenariu este : copilul accepta diversificarea dar dupa 12 luni devine din ce in ce mai mofturos, isi pierde 'rabdarea' si refuza mancarea pe care obișnuiam sa i-o dam.Care poate fi cauza?
Sa o luam logic. Încercați sa va răspundeti la următoarele întrebări:
Ce s-a schimbat in ultimul timp?
Are destui dintisori incat sa poată mesteca si bucățele?
Care este programul zilnic de masa? Cate ore trec intre mese?
Mananca doar cu televizor, jucarii, distracție?
Mai primeste si alte 'bunatati' intre mese?
Cine sunt cei care-i dau de mancare? Procedeaza diferit?
Care sunt rețetele, ce 'meniu' avem pt a stimula gustul copilului?
Sa o luam logic. Încercați sa va răspundeti la următoarele întrebări:
Ce s-a schimbat in ultimul timp?
Are destui dintisori incat sa poată mesteca si bucățele?
Care este programul zilnic de masa? Cate ore trec intre mese?
Mananca doar cu televizor, jucarii, distracție?
Mai primeste si alte 'bunatati' intre mese?
Cine sunt cei care-i dau de mancare? Procedeaza diferit?
Care sunt rețetele, ce 'meniu' avem pt a stimula gustul copilului?
Problema poate veni din mai multe direcții.
In primul rând asigurați-va ca exista destul timp intre mese pt ca micuțului sa i se faca foame. Ajustati cantitatea si consistenta mancarii in funcție de asta. Ideal intre mese sa treaca 3-4 ore. Cresteti progresiv cantitatea dar si consistenta astfel incat dupa un an sa puteti depasi faza piureurilor atat de ' plictisitoare'. Copilul trebuie sa se deprinda cu muscatul, mestecatul, si rontaitul, cu gustul mai sarat, mai acrisor, mai dulceag. Dar din surse naturale, neprocesate.
Atenție mare la pâine care este perceputa ca fiind dulce, si care 'umfla' stomacul si da o falsa senzatie de sațietate, fara sa aduca aportul de nutrienti necesari. Evitați si dulciurile intre mese, indulcirea ceaiurilor, sucurile din comerț, ciocolata in special. Chiar in cantități foarte mici ele dauneaza atat pe termen scurt cat si pe termen lung!
Încercați sa respectați același program in fiecare zi, sa fie ore fixe de masă.
Implicați copilul in pregatirea mesei. Uite cum face mami papa: sa fie cat mai plăcut momentul. Luati cateva ingrediente deja preparate si amestecați-le in fața lui, luați împreună bolul si lingurița, așezați masa pentru 'oamenii mari', etc.
Evitați televizorul in timpul mesei, pentru că asta-i va diminua concentrarea pe ce are de făcut, mai ales dacă i-am dat deja lingurița in mâna sa pape singur.
Nu neglijati aspectul mancarii, diversitatea -incercați sistemul 'oriental' - mai multe culori, mai multa varietate, mai multe 'feluri' - cate puțin din fiecare, din care sa aleaga si sa guste, in special la masa de prânz.
Puteți adăuga puțina sare si putin ulei de măsline. Nu ocoliți frunzele plantelor aromatice, de preferat proaspete - busuioc, pătrunjel, tăiate marunt. Lăsați-l pe el sa le presare si sa le amestece, etc.
Este normal ca si un copil sa se plictiseasca la un moment dat de acelasi gust, asa cum si noi ne-am plictisi dacă am manca de o suta de ori același fel de mancare. Insa nu mergeți nici pana la condimentarea excesiva sau sosuri pe care adultii le consuma de obicei.
Niciodată nu le dati mezeluri! In niciun caz McDonald's!!! Toate acestea conțin potentiatori de arome si chimicale care 'pacalesc' creierul, si dau dependență! Dacă noi, adulții, stim sa ne oprim si sa ne controlăm 'poftele', copiii nu au acest exercițiu si le va fi foarte greu sa accepte ulterior orice altceva mai puțin 'intens'. Fiți foarte atenți la aceste 'capcane'.
Persoana care le da sa mănânce trebuie sa adopte acelasi comportament ca si parintii, lămuriti mai întâi aceasta problema. Dacă mami a stabilit deja un program si niște reguli de 'buna purtare' la masa, si apoi vine bona sau bunica si procedează cu totul altfel, copilul nu va mai ști ce sa creadă, sau va adopta stilul care-i da cea mai mare libertate, unde se distrează cel mai mult. De aici nazurile, poftele, răsfățul, aruncatul mâncării, etc.
Cu cat creste, tratați copilul ca pe un om matur, puneți-l la masă cu voi, dați-i exemplu cum se mănâncă, dar faceți in același timp diferența intre mâncarea voastra și mancarea lui -nu toți mancam același lucru, fiecare mananca ce e mai bun pentru el.
Durata - In mod normal o masă nu ar trebui sa dureze mai mult de 30, 40 de minute. Cantitatea nu justifică o perioadă mai mare. Masa nu trebuie sa se transforme in joaca. Faceți diferența intre cele doua. Suntem la masă si mancam. De jucat ne jucam dupa ce ne-am ridicat de la masă.
In cazul in care cel mic refuza cu desăvârșire orice propunere, orice fel de mancare, si am eliminat orice alt motiv, faceți si un control la pediatru, lipsa poftei de mancare poate avea si alte cauze : enterocolita, dureri gingivale, dureri in gât, etc.
Dar nu va îngrijorați, de cele mai multe ori sunt doar obiceiuri ce pot fi schimbate :-)
In primul rând asigurați-va ca exista destul timp intre mese pt ca micuțului sa i se faca foame. Ajustati cantitatea si consistenta mancarii in funcție de asta. Ideal intre mese sa treaca 3-4 ore. Cresteti progresiv cantitatea dar si consistenta astfel incat dupa un an sa puteti depasi faza piureurilor atat de ' plictisitoare'. Copilul trebuie sa se deprinda cu muscatul, mestecatul, si rontaitul, cu gustul mai sarat, mai acrisor, mai dulceag. Dar din surse naturale, neprocesate.
Atenție mare la pâine care este perceputa ca fiind dulce, si care 'umfla' stomacul si da o falsa senzatie de sațietate, fara sa aduca aportul de nutrienti necesari. Evitați si dulciurile intre mese, indulcirea ceaiurilor, sucurile din comerț, ciocolata in special. Chiar in cantități foarte mici ele dauneaza atat pe termen scurt cat si pe termen lung!
Încercați sa respectați același program in fiecare zi, sa fie ore fixe de masă.
Implicați copilul in pregatirea mesei. Uite cum face mami papa: sa fie cat mai plăcut momentul. Luati cateva ingrediente deja preparate si amestecați-le in fața lui, luați împreună bolul si lingurița, așezați masa pentru 'oamenii mari', etc.
Evitați televizorul in timpul mesei, pentru că asta-i va diminua concentrarea pe ce are de făcut, mai ales dacă i-am dat deja lingurița in mâna sa pape singur.
Nu neglijati aspectul mancarii, diversitatea -incercați sistemul 'oriental' - mai multe culori, mai multa varietate, mai multe 'feluri' - cate puțin din fiecare, din care sa aleaga si sa guste, in special la masa de prânz.
Puteți adăuga puțina sare si putin ulei de măsline. Nu ocoliți frunzele plantelor aromatice, de preferat proaspete - busuioc, pătrunjel, tăiate marunt. Lăsați-l pe el sa le presare si sa le amestece, etc.
Este normal ca si un copil sa se plictiseasca la un moment dat de acelasi gust, asa cum si noi ne-am plictisi dacă am manca de o suta de ori același fel de mancare. Insa nu mergeți nici pana la condimentarea excesiva sau sosuri pe care adultii le consuma de obicei.
Niciodată nu le dati mezeluri! In niciun caz McDonald's!!! Toate acestea conțin potentiatori de arome si chimicale care 'pacalesc' creierul, si dau dependență! Dacă noi, adulții, stim sa ne oprim si sa ne controlăm 'poftele', copiii nu au acest exercițiu si le va fi foarte greu sa accepte ulterior orice altceva mai puțin 'intens'. Fiți foarte atenți la aceste 'capcane'.
Persoana care le da sa mănânce trebuie sa adopte acelasi comportament ca si parintii, lămuriti mai întâi aceasta problema. Dacă mami a stabilit deja un program si niște reguli de 'buna purtare' la masa, si apoi vine bona sau bunica si procedează cu totul altfel, copilul nu va mai ști ce sa creadă, sau va adopta stilul care-i da cea mai mare libertate, unde se distrează cel mai mult. De aici nazurile, poftele, răsfățul, aruncatul mâncării, etc.
Cu cat creste, tratați copilul ca pe un om matur, puneți-l la masă cu voi, dați-i exemplu cum se mănâncă, dar faceți in același timp diferența intre mâncarea voastra și mancarea lui -nu toți mancam același lucru, fiecare mananca ce e mai bun pentru el.
Durata - In mod normal o masă nu ar trebui sa dureze mai mult de 30, 40 de minute. Cantitatea nu justifică o perioadă mai mare. Masa nu trebuie sa se transforme in joaca. Faceți diferența intre cele doua. Suntem la masă si mancam. De jucat ne jucam dupa ce ne-am ridicat de la masă.
In cazul in care cel mic refuza cu desăvârșire orice propunere, orice fel de mancare, si am eliminat orice alt motiv, faceți si un control la pediatru, lipsa poftei de mancare poate avea si alte cauze : enterocolita, dureri gingivale, dureri in gât, etc.
Dar nu va îngrijorați, de cele mai multe ori sunt doar obiceiuri ce pot fi schimbate :-)
luni, 1 decembrie 2014
duminică, 24 august 2014
Programul de masa si somn cand avem bebe 2
Daca pentru bebe 1 ne-am cam lamurit cum sta treaba...si am depasit deja faza de alaptare si diversificare, ce facem cand apare bebe 2? Cum putem sa ne organizam astfel incat sa gestionam agitatia care urmeaza, si sa mai avem si timp de respiro?
Scenariul 1. Organizarea programului la bebei 'consecutivi' - unde diferenta de varsta este foarte mica -de 1-2 ani.
Cuvantul cheie - Sincronizare & armonie.
Ca si in cazul gemenilor, totul trebuie facut 'la dublu', sincron. Acelasi orar de masa, acelasi orar de somn, acelasi orar de joaca, acelasi timp de baie. Altfel viata devine extrem de complicata. Mai ales daca bebe 1 nu este inca la gradinita.
Cuvantul cheie - Sincronizare & armonie.
Ca si in cazul gemenilor, totul trebuie facut 'la dublu', sincron. Acelasi orar de masa, acelasi orar de somn, acelasi orar de joaca, acelasi timp de baie. Altfel viata devine extrem de complicata. Mai ales daca bebe 1 nu este inca la gradinita.
Indiferent cine ar sta acasa cu copiii, fara o strategie buna, la sfarsitul zilei va fi epuizat, iar in casa va domni haosul. Imaginati-va un bebe in plina criza de personalitate, in timp ce celalalt incearca sa doarma. Sau un bebe care vrea sa alerge dupa minge, in timp ce celalalt trebuie sa manance. Va suna cunoscut? :)
Asadar, ce putem face?
Dupa inceperea diversificarii la bebe 2, incepeti sincronizarea programului de masa .Ideal este sa ajungeti in cateva saptamani la momentul: 'la ora 7 bem lapticul, la ora 11 toata lumea papa prima masa solida, la 3 e ora de legume, la ora 7 ora de cereale cu iaurt sau lapte'. Chiar daca preferati alte ore sau alte tipuri de mancare, important este ca ambii copii sa se obisnuiasca cu un anumit 'ritm', o anumita rutina, previzibila, chiar amuzanta. Haideti la masa! trebuie sa fie o experienta placuta, o activitate 'de familie'. Macar o data pe zi, sau macar la sfarsit de saptamana, mancati impreuna. Si mami papa, si tati papa, si bebe 1 si bebe 2. Nu va temeti sa-i lasati sa manance singuri, chiar daca fac mizerie la inceput. Va ajutati si pe voi :)
Cantitatile la varsta de 1 an, cand masa este la 4 ore, ar trebui sa fie de 240 de grame, la 18 luni- 2 ani, crestem la 300 de grame. Puteti sa le dati mici 'gustari' intre mese, dar fiti atenti ca inainte de masa principala, de legume si carne, nu le dati nimic dulce, nici sucuri, nici ceaiuri, (apa de preferat dupa masa nu inainte pt ca dilueaza sucurile gastrice)
Odata cu sincronizarea programului de masa, veti sincroniza si programul de somn. Incercati la distanta de 1-2 ore dupa prima masa, si la fel dupa a doua masa, in timpul zilei.
Nu culcati copiii mai tarziu de ora 4, pt ca nu se va 'aduna' destula oboseala pentru a se culca la o ora 'normala' noaptea. Seara, daca masa de cereale este la ora 7, puteti culca copiii la 8. Daca este la 8, ii culcati la 9, 9.30. Dar nu mai tarziu! Intre ultima masa si ora de culcare de noapte nu trebuie sa treaca mai mult de 2 ore. Atlfel i se va face foame din nou, si se va agita din nou, si tot asa intrati intr-un cerc vicios.
Nu culcati copiii mai tarziu de ora 4, pt ca nu se va 'aduna' destula oboseala pentru a se culca la o ora 'normala' noaptea. Seara, daca masa de cereale este la ora 7, puteti culca copiii la 8. Daca este la 8, ii culcati la 9, 9.30. Dar nu mai tarziu! Intre ultima masa si ora de culcare de noapte nu trebuie sa treaca mai mult de 2 ore. Atlfel i se va face foame din nou, si se va agita din nou, si tot asa intrati intr-un cerc vicios.
Culcati copiii pe cat posibil in camere diferite, daca spatiul o permite.Sau macar sa nu doarma in aceeasi camera cu voi. Sa se obisnuiasca sa doarma singuri fara sa se teama de nimic.
Ritualul de seara ar putea fi cam asa: in primul rand igiena de seara (spalat dintisori, facut baie, schimbat pampersul /stat pe olita, etc), apoi in camera trageti jaluzelele, puneti doar o lampa de veghe, aduceti 1 sau 2 jucarii preferate in patut (dar care sa nu scoata sunete), eventual o lampa muzicala pentru cateva minute. Stati in camera cat mai putin si iesiti cand copilul e aproape adormit, soptind ' noapte buna, nani-nani, toata lumea doarme acum, e ora de culcare.' Si mami doarme, si tati doarme, si fratiorul/surioara. si (jucaria preferata sau personajul din desene animate, etc).
La inceput va fi greu sa convingeti si pe bebe 2 ca acesta este programul.
Ritualul de seara ar putea fi cam asa: in primul rand igiena de seara (spalat dintisori, facut baie, schimbat pampersul /stat pe olita, etc), apoi in camera trageti jaluzelele, puneti doar o lampa de veghe, aduceti 1 sau 2 jucarii preferate in patut (dar care sa nu scoata sunete), eventual o lampa muzicala pentru cateva minute. Stati in camera cat mai putin si iesiti cand copilul e aproape adormit, soptind ' noapte buna, nani-nani, toata lumea doarme acum, e ora de culcare.' Si mami doarme, si tati doarme, si fratiorul/surioara. si (jucaria preferata sau personajul din desene animate, etc).
La inceput va fi greu sa convingeti si pe bebe 2 ca acesta este programul.
Dar dupa o saptamana se vor obisnui. Important este sa nu le fie foame, sa fie scutecul curat, sa nu aiba stimuli externi (lumina, zgomot, televizor, etc), pastrati aceeasi muzica 'de somn', aceleasi jucarii 'de somn', etc. Daca vreti sa-i cititi o poveste, ar fi bine dupa ce copilul este deja in pat. Intregul ritual de culcare nu e nevoie sa depaseasca 15-20 de minute. Indiferent care ar fi. Ne-am imbracat, ne-am bagat in pat, ne-am culcat. Punct. Nu se negociaza noi jocuri, nu se pun desene la televizor, nu se mai sta la discutii. Acum toata lumea doarme. Si mami si tati sunt aici cand te vei trezi.
Nu intrati din cinci in cinci minute sa vedeti ce face odorul. Este bine. Este in siguranta. Nu are ce sa i se intample. Plange? Intrati dupa cateva minute, linistiti-l, vorbiti-i pe un ton calm, dar ferm. Spuneti-i ca sunteti acolo aproape, ca e in siguranta, ca acum e timpul de somn, si mai tarziu cand se trezeste va veti revedea. Faceti asta pana cand adoarme. Incercati in fiecare zi sa respectati acelasi program.
La somnul din timpul zilei e putin mai complicat. Daca cel mare refuza cu desavarsire somnul de dupa-amiaza, incercati sa nu depasiti timpul 'alocat', ca sa nu intrati peste orarul de masa. Nici nu il luati din pat imediat, lasati-i o jumatate de ora macar sa 'incerce'. Daca totusi nu vrea sa doarma, il luati din pat dar respectati acelasi program. Tot la aceleasi ore mesele, singura diferenta fiind ca la copilul mai mare, somnul din timpul zilei se reduce si se inlocuieste cu o alta activitate. Dar retineti ca pentru copiii mici, de la 1 la 5 ani, trebuie sa existe cel putin o perioada de somn in timpul zilei, de cel putin o ora neintrerupta. Fara aceasta mica 'pauza', copilul va deveni extrem de obosit si agitat pana la lasarea serii.
Nici culcatul seara foarte devreme pentru ca e 'obosit' nu e cea mai buna solutie. Nu e indicat sa culcam copilul la 7 cand ar fi normal putin mai tarziu, dupa masa de seara. Un copil nu va putea sa doarma, chiar si cu un stomac foarte plin, mai mult de 10-11 ore pe noapte. Pe scurt: daca il culcati prea devreme, se va trezi in toiul noptii, sau cand e 'somnul mai dulce' la adulti, pe la cinci dimineata. Daca il culcati prea tarziu, nu se va odihni suficient, si nu va fi un somn sanatos. Nu uitati ca acum il pregatiti pentru gradinita si pentru scoala.Va intra intr-un ritm care in mod tipic presupune trezirea la ora 7, indiferent ce urmeaza sa faci in timpul zilei. Cu cat se obisnuieste mai repede cu acest ritm, cu atat va fi mai usor si pentru parinti si pentru copil.
Nici culcatul seara foarte devreme pentru ca e 'obosit' nu e cea mai buna solutie. Nu e indicat sa culcam copilul la 7 cand ar fi normal putin mai tarziu, dupa masa de seara. Un copil nu va putea sa doarma, chiar si cu un stomac foarte plin, mai mult de 10-11 ore pe noapte. Pe scurt: daca il culcati prea devreme, se va trezi in toiul noptii, sau cand e 'somnul mai dulce' la adulti, pe la cinci dimineata. Daca il culcati prea tarziu, nu se va odihni suficient, si nu va fi un somn sanatos. Nu uitati ca acum il pregatiti pentru gradinita si pentru scoala.Va intra intr-un ritm care in mod tipic presupune trezirea la ora 7, indiferent ce urmeaza sa faci in timpul zilei. Cu cat se obisnuieste mai repede cu acest ritm, cu atat va fi mai usor si pentru parinti si pentru copil.
Scenariul 2. Copilul 1 la gradinita, bebe 2 are mai putin de 1 an. Diferenta de varsta este de la 2-3 ani in sus.
In acest caz cel putin jumatate din zi este 'rezolvata', daca avem deja un copil maricel care isi petrece mare parte din zi la gradinita. Insa, odata ajuns acasa, programul de masa si somn trebuie sa fie tot fix, chiar si cand sunt vacante, chiar si cand se afla in vizita la bunici. Bebe 2 are nevoie de mai multa atentie acum, mai ales daca este alaptat la san, si chiar dupa 6 luni. Ideal ar fi sa aveti ajutor de la bunica sau bona, ca sa va puteti ocupa de cel mic. Putem discuta deja despre responsabilizarea fratelui sau sorei mai mari - incercati sa-i 'delegati' mici activitati care sa presupuna a avea grija de cel mic. Sa-i dea o jucarie, sa il vegheze cateva minute pana mergeti la baie, sa-i arate celui mic cum mananca 'oamenii mari' singuri cu lingurita, in perioada diversificarii. Sa deseneze impreuna, sa construiasca ceva, etc. Nu e bine nici sa exagerati cu responsabilizarea, daca diferenta de varsta nu este foarte mare, dar e bine ca si cel mare sa se simta implicat in cresterea celui mic. Veti elimina geloziile si santajul emotional care apare firesc la unii copii. Este important sa aiba pe cat posibil activitati comune. Observati reactiile cu atentie si corectati comportamentele de tip 'teritorial' - e jucaria mea, de ce-i dai atata atentie, etc. care in timp pot fi daunatoare - incurajati gesturile afectuase, pupaturile, dragalaseniile, impartirea jucariilor. In timp vor invata amandoi sa fie uniti si iubitori. Si asta-i va ajuta si pe viitor, in relatiile cu copiii din jur.
luni, 2 iunie 2014
Summer time...
Din seria binecunoscuta 'sfaturi pentru parinti incepatori':
- neaparat palariuta pe cap pe timp de soare - chiar daca nu pare mare arsita, nu uitati ca ei sunt mai sensibili si au pielea fina - deci se vor 'bronza' mai rapid si ultravioletele trebuie tinute la distanta :) Dar totusi expunerea la soare in limite normale este benefica pentru producerea vitaminei D asa ca intre orele 8-10 si dupa ora 5 e ideal sa ne zbenguim sub razele soarelui :)
- crema solara - tot obligatoriu. (fara parabeni coloranti si etc) - pe toate zonele expuse la soare.
- vigantolul (vit D pt copii) se va da pe timp de vara in proportii mai mici iar pe timp de iarna cantitate dubla (in cazul nostru 2 picaturi vara si 4 iarna) dar depinde ce va spune pediatrul.
- APA apa apa, ceai, suc de fructe (nu exagerati totusi cu sucul de fructe) - la cerere (cand prichindeii sunt destul de mari sa ceara singuri)
- nu alergam in nestire, daca apare o stare de hiper-agitatie se ia puiul si se pune intr-un loc in casa sau la umbra sa se linisteasca altfel poate sa apara supra-incalzirea. dati-i ceva care sa-i capteze atentia in pozitia 'sezut'- o carte, niste cuburi, etc.
-temperatura in casa nu trebuie sa fie exagerat de mica fata de cea de afara -nu porniti la maxim aerul conditionat - ci doar cand e absolut necesar :) in general se recomanda sa se raceasca in prealabil camera de somn atunci cand copilul nu este in camera.
- mancarea ar trebui sa fie usoara, racoritoare - fara grasimi in exces, asta se recomanda si adultilor de altfel :)
Daca mergeti la mare : aceleasi sfaturi ca mai sus -plus:
- Aveti grija la aglomeratie si pe unde lasati copilul sa se joace, si ce-i dati sa pape. Nu vreau sa va sperii dar in acel mediu aglomerat, mai ales daca mergeti in toiul verii, bolile pandesc la tot pasul - plus apa care nu e cea mai curata, etc. Sa aveti la voi medicamente pentru orice ocazie, (strictul necesar ar fi Nurofen pt copii, Paracetamol, in plus medicamentul pentru alergii - Claritine)
- Nu il fortati sa inoate , aruncandu-l in apa mare pe sistemul - sa-i dam drumul sa se descurce ca functioneaza instinctul- e total GRESIT. Mergeti mai intai la niste lectii de inot in cadru organizat la piscine pentru copii si cu instructori calificati - incet incet va invata sa nu se teama de apa si va invata sa inoate. Dar nu faceti experimente pe bietii copii, sa-i aruncati in valuri 'in joaca', pentru ca puteti sa-i traumatizati pe viata, sunt foarte sensibili la aceste varste fragede - orice emotie noua este retinuta si le ramane undeva in minte ca e un pericol acolo - deci , rabdare, nu fortati ci lasati experienta sa fie cat mai placuta pentru ei.
- Nu uitati sa aiba umbra si sa fie hidratati - si in niciun caz nu stati cu ei la plaja mai tarziu de ora 10 - este foarte periculos si pt adulti la ce radiatii solare sunt de cativa ani, daramite pt copii!
In rest HAVE FUN- galetusa de nisip va fi principala distractie, jucati-va impreuna construind castele de nisip si colectionand scoici :)
O vara minunata va doresc voua si puilor vostri ;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)